vineri, 13 martie 2009

Planeta Hong Kong (#1)








E duminica dupa amiaza, vreme mohorita cu cer de plumb si nori josi, de-i atingi cu mina daca urci la etajul 70 in unul din turnurile la care ma uit incremenit de citeva minute. In jurul meu sint sute de oameni iesiti la picnic. Nu e pic de iarba nicaieri, e doar beton! Si ei stau intinsi pe jos, pe ziare, cartoane sau paturi, asa cum facem noi duminica, pe deal. Ei sint iesiti pe "strada mare", pentru ca iarba sau dealuri, unde sa mearga, nu mai exista demult. Autobuzele trec la citiva metri de ei. Tot la citiva metri sint magazinele de lux, unde preturile au multe zerouri. Iesirea de duminica e, foarte probabil, unica din saptamina in care ei au timp sa mai stea de vorba, sa rida, sa uite de locul in care traiesc. In urma lor, dupa citeva ore, ramine un cimp de gunoaie. Reclamele luminoase de la Rolex si Armani iti aduc aminte ca esti in unul din colosii financiari ai lumii!

Ma aflu la Hong Kong de citeva ore si incerc sa ma dezmeticesc. Orasul din care vin are citeva sute de mii de locuitori. Cit un sat mai mare din China, aflasem, cu citeva zile inainte. Sate, aici, nu mai exista, totul a fost ras de capitalismul devastator. Nici natura nu mai exista, desi orasul are un parc cu ceva verdeata si arbori din loc in loc, un fel de amintire a ceea ce a fost odata pe insula. Totul acum e numai beton si sticla. Mii de blocuri uriase iti taie rasuflarea, la primul contact cu genul acesta de peisaj. Apoi, incet, incet, simti apasarea cladirilor, apoi pe cea a miilor de oameni de care te freci inevitabil pe trotuar. Si, in cele din urma, te simti istovit. E senzatia pe care ti-o da un oras de aproape 8 milioane de locuitori, traind toti unul peste altul, intr-un haos aproape... perfect.

In Hong Kong discrepantele sociale sint, probabil, maxime. Poti vedea in acelasi loc mirese in rochii scumpe fotografiindu-se, cersetori asteptind la poarta unui zgirie nor din care ies bancheri nepasatori, oameni scormonind prin cosuri de gunoi linga magazine de lux, ferrari-uri alergind pe linga autobuze ticsite de localnici, wc-uri de cinci muste si hoteluri de cinci stele. Totul la un loc, intr-un fel de supa asiatica pe care un european, chiar si periferic, nu o poate gusta cu prea mare placere. Hong Kongul e incitant si totusi foarte trist. Umanitatea pare definitiv gonita din el, oamenii nu mai au timp pentru oameni, ci doar pentru afaceri si, eventual, mici amuzamente tehnologice.

Va urma...